Imi place sa ma uit pe geamul trenului, sau al masinii, pe oriunde trec, de oricate ori trec; pentru ca mereu e ceva diferit, pentru a putea sa-mi intiparesc imaginea in minte, pentru a putea sa ma gandesc la multe, la toate si la nimic. Imi plac animalele, pentru ca regasesc parti din cei ce ma inconjoara, pentru ca nu ma regasesc niciodata, pentru ca sunt amuzante, pentru ca sunt triste, pentru ca invat uneori cate ceva. Imi plac dulciurile, pentru ca mereu mi-au placut, pentru ca sunt dulciuri, pentru ca ma intorc in copilarie cu fiecare bomboana sau cu fiecare tableta de ciocolata. Imi place sa fie iarna, desi uneori o sa inghet. Imi place sa ma trezesc devreme, sa am timp de o mie de lucruri. Imi place sa ies si sa ma plimb pe strazi, sa ma uit in vitrinele magazinelor pentru ca e un obicei vechi .Imi place sa fiu tinuta in brate pentru ca am si eu nevoie sa ma simt protejata, desi sunt in stare sa lovesc, sa tip.. vreau si eu sa fiu rasfatata si oricat de grea a fost ziua, stiu ca la sfarsit ma asteapta un pat cald si niste brate ce ma vor tine inchisa, ca pentru o vesnicie. Imi place sa ma uit la stele pentru ca imi amintesc de noptile de iarna cand stateam pe marginea geamului si plangeam ca un copil prost din motive si mai proaste. Imi place sa fiu acasa, desi apar multe probleme; dar acasa sunt eu, acasa pot sta pe jos, cu spatele lipit de calorifer si pot sta cu genunchii la gura, facandu-ma ca nu o aud pe mama care zice ca o sa aibe genunchi si pantalonii aia.. toate perechile de pantaloni au genunchi, mai ales acasa. Acasa e locul unde a inceput totul, unde multe s-au sfarsit, iar peretii camerei mele/noastre au vazut si auzit multe, nu mereu frumoase. Dar e acasa, si e .. bine, rau, dulce, amar, acru, sarat, cald, frig.. e acasa si e toate astea la un loc si inca multe altele....
Imi place sa merg iarna pe drumuri, printre case, dar sa nu fie blocuri ... Sa fie doar case cu ferestre mari ... intunecoase sau luminate. Imi place sa simt in nari mirosul de fum amestecat cu gerul de afara ... sa aud zapada cum scartiaie sub papuc, plangand parca pentru ca am calcat-o ... Primavara imi place sa stau in iarba verde si uda .. sa simt mirosul de fraged ... sa stau sprijint de copaci si sa simt sub degete scoartza cum incearca sa reinvie .. sa renasca. Imi place sa vad apusul de soare de primavara pentru ca este cel mai colorat... Vara imi place rasaritul ... pe un varf de munte ... cand intre tine si soare nu mai e nimic altceva .. decat o palma de aer cald. Inchizi ochii si simti cum soarele te mangaie pe fata atunci cand rasare ... si te bucuri pentru ca stii ca tu esti primul pe care l-a sarutat soarele in acea zi ... Noaptea stai singur pe acelasi varf de munte si te uiti la luna. Si la stelele care ti se par atat de aproape ... si totusi atat de reci ... Toamna ma plimb singur pe alei pline de frunze si incerc sa inteleg care e rostul lor ... de ce cad frunzele ... de ce nu sunt vesnice ... ce anume inseamna vesnic ... Te plimbi printre frunze, peste frunze, prin frunze .. totul e acoperit de frunze .. esti constient ca au murit ... dar au facut un tablou atat de frumos incat uiti ca ele sunt moarte ... Si totusi traiesc in amintirea clipelor cand erau verzi ... Si vine iarna ..... A mai trecut un an in care am admirat frumusetile naturii dar am uitat .. sa fim oameni Pentru ca, undeva, pe pamant .. mai sunt oameni ...
